"Timisoara 16-22 Decembrie 1989"

Miodrag Milin

Partea 1

Au scandat cu totii: "Libertate! Libertate! Dupa cum simtea Nemeth (Karoly, 56 de ani, strungar la Colectivul de Fizica, U Timisoara), era o scandare cu doua intelesuri deja: *libertate pentru pastor, dar si libertate pentru popor*. Pastorul a facut semn si le-a zis: "Dar eu sunt liber!" Lumea din fata insa a intrebat: "Cine este in spatele dumneavoastra?" Pastorul a propus sa vina cinci persoane, ca sa se convinga. Nu a mers nimeni.

Stefan Iordanescu (31 de ani, regizor la Teatrul de Stat Arad) a trimis-o pe sotia sa cu masina (sambata, 16 decembrie, orele 14-15) sa vada, "ce se intampla pe acolo" (evident, in Maria). I-a adus raspuns ca deja se povestea, pe larg, de intamplarea din ziua precedenta, al carei actor fusese.

Sambata dupa amiaza, pe la ora 17, Vlazii (Adriana Vlad, 34 de ani, desenator tehnic la CCSITEH, Traian Vlad, 36 de ani, inspector ITA Timisoara) au aflat "de la tata", venit din oras, ca e lume adunata la To"ke's. Amandoi au plecat acolo in graba. Erau 300-400 de oameni sub geamul locuintei, in straduta. Scandau ca vor sa-l vada pe pastor. Acesta a iesit la geam, zicand: "Plecati acasa, nu va periclitati viata pentru mine, nu ma vor lua, mi-au dat asigurari!" Lumea aducea lapte si paine (el nu avea voie sa iasa). S-au aprins lumanari, copii de 10-12 ani le imparteau la cei de fatza. Pastorul s-a adresat oamenilor in ungureste. Cineva a strigat: "Sa vorbeasca si romaneste, suntem mai multi romani aici!" A vorbit atunc romaneste: a multumit pentru faptul ca l-au aparat, indemnand lumea sa plece, nu mai era nevoie de aparare. Dar langa el se afla un tip "dubios", l-au zarit si cei de fatza. Se pare ca To"kes rostea totul dupa o hartie, pe care era notat ceea ce trebuia sa spuna. A izbucnit un om din multime: "Eu sunt instalator, am lucrat la dumneata, te cunosc, esti om bun, eu fac si greva foamei pentru dumneata." Altul, un taran: "Domnule pastor, unde te-or batut? Ce ti-or facut?" Pastorul nu le-a raspuns, dar a aratat spre cap si maini.

Traian Vlad saluta pe cineva. Erau secretarul de partid si un inginer de la ITA (unde lucreaza si el). L-au sfatuit, discret, dar din suflet, ca si pentru propriii copiii: "Plecati de aici!"

Au plecat. Era noapte, iar copiii lor singuri in casa. Inca nu se intrevedeau desfasurarile apocaliptice; nu era pericol nici pentru circulatia stradala. Aurel Badea (inginer, 36 ani, Regionala CFR Timisoara), impreuna cu alti colegi, a fost convocat (sambata, 16 decembrie, ora 18) pentru paza Regionalei CFR. In Maria se alfa destula lume. In usa bisericii reformate se distingea un cetatean cu barba, de vreo 50 de ani, postat ferm (in timp ce ceilalti se framantau de colo-colo si discutatu). O femeie, ravasita, dar hotarita, impartea lumanari, spunand ca le-a cumparat din banii proprii (de 200 de lei), pentru salvarea pastorului.

In jurul orei 19 s-au ingrosat randurile celor de fatza. Izolat si din ce in ce mai solidar, au inceput sa se auda lozincile: "Libertate! Libertate!" In scopul fraternizarii cu multimea, a fost oprit tramvaiul 8, ce venea dinspre gara. Dupa orele 18, nemaiputand sa stea acasa, Stefan Iordanescu a pornit, impreuna cu sotia Ildiko, cu masina, sa vada ce se petrece afara. Cand au ajuns in Maria, era deja foarte multa lume: peste o mie de oameni. Tramvaiele nu mai puteau circula din cauza masei adunate. Toata lumea se indrepta intr-acolo. Erau foarte multi tineri, elevi si studenti. Daca vineri se vorbea mai mult ungureste pe strada, acum se vorbea numai romaneste. Chiar si Ildiko, cand s-a intalnit cu o cunostinta, o unguroaica, s-a intretinut tot in romaneste. Un tanar s-a catarat pe un vagon de tramvai (oprit in dreptul statuii Sf. Maria) si s-a prezentat: Daniel Valcaneantu (?). Tipand cat il tineau plamanii, a spus ca e student; daca multimea nu-l va apara, "securitatea o sa-l omoare!" Multimea a inceput sa se grupeze in coloana. Parasind piata, spre pod, voiau sa ajunga la caminele studentesti. Se scandau deja lozinci ca: "Jos cu Ceausescu! Jos cu dictatorul! Jos cu realesul!"

Din spate a aparut un autocar COMTIM, din care au iesit trupe speciale de militie (albastri), cu casti cu viziera, scuturi albe, bastoane; au ocupat un aliniament in dreptul casei pastorului, privind in statia de tramvai (au inchis straduta), despartind in acest fel enoriasii ramasi in dreptul casei (aproximativ 200) de coloana mare de manifestanti, care se intindea spre pod (aproximativ 1000 de oameni). Coloana a cotit-o la dreapta, pe splai, sandand in continuare. Dupa vreun sfert de ora, cei doi au pornit cu masina spre casa (in Bd. Victoriei). Au putut ajunge doar pana la sensul giratoriu (din fatza podului Michelangelo) care era plin de lume. Pe intregul traseu, de la Maria, au fost date jos, calcate, toate panourile si pancartele "epocii" Ceausescu.

Nu se mai putea circula. Au continuat pe jos, spre casa, ca sa-si linisteasca copilul, ramas singur. In jurul orei 20 se auzeau din zona Complexului Studentesc lozinci scandate de un grup ce parea numeros: "Studentii! Studentii!", fapt ce a mobilizat si i-a intaratat si mai mult pe cei ramasi in Maria. Aflat la Regionala CFR, Aurel Badea a observat dinspre catedrala puhoi de lume invadand strada si trotuarele. Subofiterul care pana atunci dirija circulatia din intersectia de la Regionala s-a urcat in prima masina si a zbughit-o spre gara. Multimea avea in fatza, spre mirarea privitorilor, un grup de copii, intre 12-16 ani, care scandau (sustinuti de ceilalti): "Jos Ceausescu!" "Rom^ni, veniti cu noi!" "Hotii! S-au ascuns!"

In jurul orei 21, un grup de aprox. 200 de militieni, ofiteri si subofiteri, in uniforma (dar si cativa in civil), au aparut dinspre catedrala: traverseaza podul, continuand pe trotuarul stang, sa avenseze spre Maria. S-au oprit in dreptul statuii, la mica distanta de grupul solidar care se postase in apararea pastorului reformat. Acest lucru, in loc sa intimideze grupul, l-a intaratat si mai mult. Nu s-a putut lega un dialog intre cele doua tabere. Au fost mici altercatii, multimea manifestandu-se zgomotos prin fluieraturi, lozinci si apelative ironice la adresa militiei.

Pe la ora 21.45, pe fondul celor de mai sus, Badea ne relateaza urmatoarele: dinspre Ku:ttl vine in viteza o masina de pompieri cu tunuri laterale de apa, improscand spre stanga un jet puternic, ceea ce a creat pe moment panica. Cei din Maria s-au refugiat care incotro. In spate sosea un alt tanc de pompieri, mai mic. Cand cele doua masini au ajuns in dreptul bisericii reformate, grupul militiei s-a retras catre strada Gheorghe Doja. De pe podul dinspre catedrala, in acelasi timp, s-a aratat si o trupa de interventie, in uniforme albastre de postav, casti albe cu viziera, scuturi albe, inalte, bastoane. S-a iscat panica, lumea imprastiindu-se pe moment. Cele doua autotunuri de apa circulau neincetat in circuit: Ku:ttl-pod-Ku:ttl. Interventionistii pun stapanire pe toata strada si pe caile de acces inspre Maria. Multimea, masata pe trotuare si in intrarile laterale, riposteaza, zvarlind cu pietre de pavaj, sticle spre trupe si masini.

In jurul orei 23.30, piata a ramas ocupata de aceste efective, care au incadrat urmatorul spatiu: mijlocul podului de peste Bega, accesul spre cofetarie Flora si spre splaiul Tudor Vladimirescu, str. Gh. Doja, str. Timotei Cipariu, str. Motilor, Piata Ku:ttl, str. Zugrav Nedelcu, str. Miron Costin, accesul spre Spitalul CFR. Au reusit si sa evacueze multimea din straduta Timotei Cipariu. De pe strada Cipariu aparu, cotind pe bulevardul 6 Martie si apoi in strada Gh. Doja, o tancheta blindata pe patru roti. Se presupune ca atunci a fost ridicat pastorul To"kes.

In continuare, s-au dezlantuit adevarate lupte de strada. Multimea, in furia ei, castiga tot mai mult teren. Casti, scuturi, dar si soldati ai trupei de interventie au fosot calcati in picioare; s-a pus stapanire pe tunurile pompierilor. Echipajele au fost batute si alungate, masinile devastate. Dinspre catedrala s-a aratat o noua masina de pompieri. Nu reuseste insa sa treaca de multime. Militarii sunt trasi din cabina si masina a pornit-o de una singura. S-a blocat in bordura, in dreptul statiei de tramvai de la Regionala CFR. Simultan, trupa de interventie este atacata din toate directiile amintite, dar si dinspre catedrala. In cateva minute au disparut toate fortele de ordine, spulberate. Lumea, infuriata, continua devastarile: sunt sparte aproape toate vitrinele, de la pod si pana in Ku:ttl. Semaforul de la splaiul T. Vladimirescu a fost distrus complet de un tanar: spargea cu inversunare si perseverenta tot ce era sticla, folosindu-se de o lopata militara. S-a declansat alarma la Casa de Credit (vis-a-vis de Regionala), suierand sinistra intreaga noapte. O masina ARO, a conducerii Regionalei CFR, a fost rostogolita de la trotuar in strada, pana langa statia de tramvai si aprinsa. Ardea cu o flacara intensa (in rezervor avea 90 de litri de motorina).

Dupa miezul noptii, demonstrantii s-au regrupat, pornind cu totii spre catedrala. Florea Vrusie (37 ani, electrician, U Timisoara) observase cele petrecute la Marie in noaptea de sambata spre duminica (16/17 decembrie) de la distanta. Era ofiter de serviciu la Universitate. Auzind vuietul indepartat, nu s-a putut rabda si a pornit pe la ora 23 sa vada evenimentele. Nu a apucat insa sa ajunga nici macar la podul Mihai Viteazu ca a si trebuit sa se refugieze imediat, pe dreapta. Dinspre Flora, venea o masina de pompieri, improscand prin tunurile de apa ambele parti ale strazii. Dinspre catedrala a coborit pe podul Mihai Viteazu o "Lada" rosie cu doi militieni de circulatie. Au oprit si, din masina, au comandat prin megafon: "Opriti pompele! Opriti pompele!" Masina de pompieri a ramas in acea intersectie. Privind-o, a observat ca geamurile erau mascate de tabla perforata rosie. Tabla era deformata, lovita si chair rupta in unele locuri. Militienii s-au apucat sa dirijeze intreaga circulatie spre Piata Balcescu (Lahovary). A trecut pe splai un biciclist si dupa el a pornit Vrusie, fara sa fie observat de militieni. Dupa vreo 100 de metri s-au oprit din nou. Veneau in fuga tineri dinspre Regionala CFR. L-a intrebat pe unul: "Se poate merge in jos?" I-a raspuns: "Daca ai curaj!" A tras pe stanga si s-a oprit; in acel loc a zabovit pana la miezul noptii. Intre timp, se auzeau de la podul dinspre catedrala si in coltul parculetului de sub pod puternice lovituri in scuturi. Interventionistii cautau si in acest fel sa-i intimideze pe cei multi. La lumina becului de neon din intersectia Regionalei, a putut observa ca era tras un vagon tip remorca, de lemn, pe roti. Demonstrantii incercau sa-l rastoarne: se balabanea foarte tare. L-au asezat in cele din urma in asa fel incat sa blocheze circulatia prin intersectie. Tineri inspaimantati, care se refugiau, au relatat ca demonstrantii erau baricadati in parculetul de sub pod si cautau sa-i provoace pe cei cu scuturile, zicandu-le: "Veniti, veniti, ca avem si noi sabii!" (?) Demonstrantii aruncau in fortele de interventie si in masinile pompierilor (erau trei de toate) cu piatra cubica de pavaj, sticle si obiecte apucate la repezeala. O masina de-a pompierilor a fost pur si simplu devastata, chiar pe pod. Echipajul, batut, a apucat sa fuga; masina avea volanul smuls si anexele (furtunul, tuburi, tevi) zvarlite peste pod, in apa. Unul, mai inversunat, nestiind ce sa-i mai faca, s-a urcat pe cabina si tragea cu sete de girofarul care mai ramasese inca intreg. S-a vazut si un incendiu foarte puternic, cu fum negru si dens, izbucnit pe la ora 23.50. Ardea ARO-ul CFR-ului (se credea ca e al militiei).

Dupa miezul noptii, s-a retras spre Universitate (era de serviciu). Tinerii care-i veneau in intampinare dinspre camine salutau energic din mers: "Dreptate si fratie!"