Valentin Ceausescu. Baiatul cel mare al familiei dictatoriale. Unul dintre numele pe care in anii ‘80 il rosteai cu voce tare numai daca era insotit de un epitet laudativ. Poate cel mai putin injurat membru al clanului ce a condus ani la rand Romania. Dar mai ales omul care a stat in spatele celui mai mare succes din istoria fotbalului romanesc, castigarea C.C.E. de catre Steaua in 1986. Inainte de Revolutie nu vorbea, pentru ca un interviu cu el reprezenta un demers mult prea indraznet pentru cel mai temerar jurnalist. Dupa, s-a retras departe de ochii lumii, incercand sa-si traiasca viata ca oricare altul. Nu i-a fost greu, atat timp cat si atunci cand avea un statut privilegiat intr-o Romanie comunista n-a abuzat de asta. O multime de legende, unele inventate, altele exagerate. Foarte multe intrebari ramase fara raspuns. Pana azi.

Coboara dintr-un automobil, inrudit prin alianta cu batrana Dacie, si se indreapta cu pasi fermi spre locul intalnirii. Se scuza pentru insesizabila intarziere si se asaza pe scaun. E imbracat sport, si reporterul are timp sa studieze fizionomia unui om ca toti ceilalti. Ochelarii reprezinta detaliul care il identifica atat in ochii celor care au mai avut ocazia sa il priveasca pe viu, cat si in memoria celor care l-au vazut in rarele poze sau imagini televizate surprinse. Nefamiliarizat cu reportofonul si cu aparatul de fotografiat - recunoaste din capul locului ca nu este adeptul intalnirilor cu reprezentantii mass-media -, isi aprinde una dintre multele tigari americane fara filtru pe care avea sa le fumeze pe parcursul unei discutii de doua ore. “Va raspund la orice intrebare”, spune din capul locului, desi ne-a avertizat ca ultimul lucru pe care l-ar vrea ar fi ca vorbele sale sa starneasca valuri intr-un fotbal aflat oricum in pragul nebuniei.

Nu l-a vrut pe Mitica Dragomir la Steaua!

PRO: Domnule Ceausescu, ati jucat vreodata fotbal?
VALENTIN: Cred ca orice copil are o pasiune pentru acest sport. Am jucat fotbal, intai pe maidan, ca toata lumea, apoi la o echipa din campionatul orasenesc. Eram portar.

PRO: Statutul de fiu al...
VALENTIN: Care statut, oameni buni?! Eram un copil in anii aceia...

PRO: Cand ati vazut primul meci de fotbal pe viu?
VALENTIN: Cred ca aveam vreo 7-8 ani. Am fost la un amical al nationalei cu Ungaria, care s-a lasat cu scandal. Nu imi mai amintesc exact scorul (n.r. - 1-2 in fata a 90.000 de spectatori dupa ce tricolorii au condus cu 1-0 pana in minutul 76), dar stiu ca arbitrul, parca era rus, si echipa oaspete au plecat de pe teren pe la tribuna oficiala a Stadionului “23 August”.

PRO: Un prim contact tumultuos cu fotbalul...
VALENTIN: Cred ca intotdeauna acest sport a fost cel mai urmarit si a nascut mari pasiuni.

PRO: A fost el un prilej de etalare a orgoliilor demnitarilor inainte de ‘89?
VALENTIN: Se poate spune ca era un astfel de prilej. Dintotdeauna a nascut ambitii mai mult sau mai putin masurate. Tocmai datorita acestui fapt s-a dezvoltat atat de mult. Totusi, faptul ca oamenii cu putere s-au implicat a adus si ceva bun. Se strangeau bani care veneau in fotbal.

PRO: Au aparut in acea perioada unele echipe artificiale: Flacara Moreni, Victoria...
VALENTIN: Nu numai ele. Si Steaua, si Rapid, si Dinamo... Dinamo e si acum club departamental daca nu ma insel. E adevarat ca erau si formatii create oarecum artificial. Rolul lor era sa incurce echipele mari, in functie de interese. De aceea erau create.

PRO: Asa-numita Cooperativa... Cand ati auzit prima oara de cuvantul “blat”?
VALENTIN: Cred ca aceasta notiune face parte din fotbal de cand s-a inventat el. Nu stiu sa va raspund exact, dar, pentru a anticipa o intrebare, am asistat la astfel de jocuri... Imi amintesc ca inainte sa ma implic la Steaua, am fost la un meci al ei la Targoviste. Stadionul mic, tribunele arhipline, eu am mers cu un prieten si ne-am asezat in tribuna. Primul-secretar m-a reperat si a venit la mine. «Tovarasu’ Ceausescu, de ce ati venit?! Oricum ai nostri o sa invinga, pentru ca am vorbit inainte sa scapam si noi de retrogradare». Nu l-am crezut, am stat la tot meciul si mai era si o ploaie torentiala... Bineinteles ca a batut FC Targoviste.

“Aveam telefonul ascultat de Securitate!”

 PRO: Arbitrajele cum erau? Puneati presiune asupra celor care “fluierau”?
VALENTIN: Pe mine nu ma interesa cine arbitra. Au fost cazuri cand, stiind ca sunt in tribuna, un arbitru sau altul se simtea obligat sa favorizeze Steaua, dar sa stiti ca dupa meci mergeam si le ceream sa nu mai faca asta pentru ca, efectiv, Steaua nu avea nevoie.

PRO: Nici in meciurile cu Dinamo?
VALENTIN: In meciurile cu Dinamo, ce sa mai pun eu presiune? Puneau destul “generalii” de la Securitate pentru dinamovisti. Nu ca si alti generali (de-ai nostri) nu ar fi procedat la fel daca ar fi avut aceeasi putere.

PRO: Se spunea despre Craciunescu ca era arbitrul Stelei.
VALENTIN: Si acum are Craciunescu sa imi dea o sticla de whisky pentru ca nu ne-a acordat un penalty la un meci in “Stefan cel Mare”. Bumbescu a fost impins in careu, dar n-a dat nimic. Dupa meci m-am vazut cu el si i-am spus: «Daca imi spui ca ti-a batut soarele in ochi, e in regula, dar sa stii ca a fost 11 metri clar». Am facut pariu, s-a uitat la caseta si mi-a recunoscut ca a gresit. Mai tarziu, dupa ‘90, mi-a recunoscut ce presiuni se faceau... Sotia lui era economista si era amenintata ca isi pierde serviciul... Chestii din astea.

PRO: Cine facea astfel de presiuni?
VALENTIN: Generalii de Securitate. Nu are rost sa mai dau acum nume.

PRO: Era mai puternica Securitatea decat fiul presedintelui?
VALENTIN: Glumiti?! Securitatea conducea in acea vreme. Cate transferuri nu am ratat noi la Steaua pentru ca imi era ascultat telefonul si cand voiam sa luam un jucator ne trezeam ca l-a luat Dinamo!

PRO: Si dumneavoastra aveati telefonul ascultat?
VALENTIN: Pai il ascultau pe taica-meu si nu ma ascultau pe mine?!

PRO: Rivalitatea Steaua - Dinamo era mai puternica decat s-ar fi crezut.
VALENTIN: Asta spre sfarsitul anilor 80, cand la conducerea lui Dinamo a venit cine a venit, v-am spus ca nu vreau sa dau nume, si, dupa ce m-am implicat eu mai mult la Steaua. Dar sa stiti ca in ‘83, de exemplu, eu am fost la meciul dinamovistilor cu cei de la Hamburg. Le-am si prezis ca se vor califica si am fost la un pas sa anticipez scorul corect, dar si desfasurarea lui. Multescu a ratat in ultimul minut si nu mi-a iesit pronosticul de 3-3, dar le-am zis ca o sa fie condusi cu 3-0 si se califica.

PRO: De ce v-ati implicat totusi in fotbal? Ati auzit, probabil, legenda cum ca orice echipa care ar fi avut sprijinul dumneavoastra ar fi avut aceleasi performante.
VALENTIN: Nimic mai fals. Nu cred aceasta teorie. Atunci cand am venit eu la Steaua, era deja o echipa puternica cu un conducator (n.r. - Ion Alecsandrescu) priceput - poate cel mai bun din istoria fotbalului nostru - si cu un antrenor extraordinar, Emeric Ienei. M-am implicat in fotbal pentru ca imi placea si pentru ca am considerat ca este un domeniu de activitate in care puteam sa fac ceva bun. Am simtit momentul...

PRO: De ce la Steaua?
VALENTIN: Pentru ca de mic am tinut cu Steaua si pentru ca am vrut sa protejez aceasta echipa sa nu aiba soarta Craiovei, care a fost distrusa de Dinamo. A contat si revenirea la echipa a lui Imi Ienei, cu care ma cunosteam de mai mult timp si nu neaparat din fotbal.

“Gica Popescu n-a venit pentru ca isi punea tatal in pericol”

PRO: Ati adus jucatori cu forta in Ghencea?
VALENTIN: V-am spus si mai devreme ca tot ce voiam sa luam noi era interceptat de Dinamo... Dupa ce a plecat Piturca, am ajuns chiar in situatia sa luam un fotbalist, Negrau, cu dezlegare de la dinamovisti. Cat am fost eu, nimeni n-a venit cu forta. Radu II mi se pare ca a cam fost luat pe sus de Halagian si a mai fost Barbulescu, deturnat dinspre Baia Mare. Ma amuz si acum pentru ca fugise de la Scornicesti de Halagian si, pana la urma, s-au trezit si el, si Bumbescu la Steaua sub comanda aceluiasi Halagian.

PRO: Ati fost refuzat de fotbalisti precum Sabau si Gica Popescu.
VALENTIN: Am vrut sa il luam si pe Lupu, si pe Vaiscovici si nu s-a putut. Cu Sabau era aproape rezolvat transferul, dar l-a luat Dinamo pentru ca mutarea lui a garantat salvarea Clujului de la retrogradare. Era o intreaga increngatura in care erau implicate mai multe echipe, si Corvinul parca... In orice caz, stiu ca insusi Cornel Dinu i-a recomandat atunci sa vina la Steaua.

PRO: Gica Popescu s-a ascuns prin Craiova de dumneavoastra?
VALENTIN: Povesti. El era in armata si l-am intrebat daca ramane la noi. Initial mi-a zis ca da, dupa care a plecat fara sa spuna “la revedere”. Se vorbise deja pentru ca la Craiova sa ajunga, la schimb, Iovan si inca un jucator tanar. Ulterior, am auzit ca “prietenii” nostri au scos un dosar cu taica-su, care avusese un accident si Gica Popescu a fost amenintat. Atunci a fugit. I-am reprosat doar ca nu a venit sa-mi spuna cinstit despre ce era vorba. Oricum, n-as mai vrea sa creez si eu alte legende noi.

PRO: Pe Hagi, in schimb, nu l-ati ratat.
VALENTIN: Despre Hagi jucatorul, nu are rost sa vorbim. S-au spus prea multe. Ion Alecsandrescu l-a dorit dintotdeauna la Steaua, trebuia sa il ia de la Constanta pentru ca el voia sa joace la noi, dar frate-miu a spus la insistentele lui Mac Popescu: «Pe ala tanar, lasati-l la Sportul». Mai tarziu, in primavara lui 1986, Ion Alecsandrescu mi-a propus sa incercam transferul lui Hagi, dar in acel moment am ezitat pentru ca ma temeam de influenta pe care Gica ar fi putut s-o aiba asupra jocului echipei. Dar Gica s-a dovedit un adevarat stelist si cred ca daca ar fi venit de la inceput, atat el, cat si Steaua ar fi avut de castigat.

PRO: Dar a ramas la Steaua fara acordul Sportului...
VALENTIN: Cred ca asa a fost pentru ca Mac Popescu a refuzat sa primeasca vreun jucator la schimb in perioada cat Hagi trebuia sa ramana la noi. Imi amintesc ca a fost un scandal si Comitetul Federal a decis sa se respecte vointa fotbalistului. Gica a spus ca vrea sa ramana la Steaua cu o singura conditie: sa nu fie dat afara din facultate!

“Oamenii de fotbal n-au fost in regula niciodata”

PRO: Asadar, fotbalul nu v-a facut o impresie prea buna la primele contacte.
VALENTIN: Raman la parerea ca oamenii de fotbal nu au fost in regula niciodata. Pe la inceputul anilor 80, cand a fost un scandal cu bani negri si cu arbitraje indelung contestate, s-a pus serios problema trecerii la profesionism, dar primii care s-au opus au fost tocmai oamenii de fotbal de atunci.

PRO: In plin sistem comunist se punea asadar problema unei organizari de tip occidental. A fost un vot democratic?
VALENTIN: Acum, nu va inchipuiti ca s-au opus direct. Au dirijat astfel lucrurile incat sa nu se schimbe nimic pentru a-si putea continua activitatea dupa bunul lor plac. Sa stiti ca nu era mare diferenta fata de ceea ce se intampla acum. Se spunea ca Jean Padureanu tragea sforile in Divizia A, fiind cu Gloria, in “B”.

PRO: Dumitru Dragomir (foto) este un alt “supravietuitor” al acelei epoci...
VALENTIN: Nu imi cereti sa dau nume si sa ma refer la persoanele din fotbalul de azi pentru ca nu am s-o fac. Pot sa spun despre Dumitru Dragomir doar ca Ion Alecsandrescu a vrut sa-l aduca la Steaua la un moment dat si eu i-am zis ca Dragomir e baiat de treaba, dar ca e mai bine sa stea la treaba lui.

PRO: Despre meciurile cu cantec, cand echipele conduse de el invingeau cu scorurile astronomice de care aveau nevoie sau despre meciurile prelungite la nesfarsit...
VALENTIN: Nu urmaream decat partidele Stelei. Auzeam si eu despre toate acestea, dar nu pot spune ca am asistat la vreun astfel de joc. Nu ma interesa echipa Victoria. Le aveam pe ale mele la Steaua...

A rupt relatia de prietenie cu Lucescu

PRO: Cat la suta din performantele Stelei vi se datoreaza?
VALENTIN: Aceasta intrebare ma enerveaza cel mai tare. Meritul este al antrenorilor si al jucatorilor. Eu nu am facut decat sa stau alaturi de ei. Sa vorbesc foarte mult cu ei, sa-i sfatuiesc... Nu va inchipuiti ca intram eu pe teren.

PRO: Pai si faptul ca erati langa ei constituie un ajutor.
VALENTIN: Da, dar nu se masoara in procente. Dupa ce Steaua a cucerit Cupa Campionilor, Mircea Lucescu a venit la mine si mi-a spus: «E meritul tau 80 la suta!». Nu mi-a convenit, mi s-a parut ca incearca sa umbreasca performanta lor...

PRO: Suntem, de altfel, in mijlocul unei polemici pe tema acestei rivalitati istorice...
VALENTIN: O polemica pe care nu vreau s-o alimentez si care, credeti-ma, nu ma intereseaza. Nu vreau sa spun nimic de nimeni. Mircea Lucescu (foto) este un mare antrenor, dar eu personal am considerat ca e mai bine sa nu mai continui o relatie de prietenie pe care la un moment dat am avut-o dupa ce frate-miu (n.r. - Nicu Ceausescu) ne-a facut cunostinta...

Lucreaza la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele

Nascut in 1948, fiul cel mare al familiei Ceausescu a mai demontat o legenda care circula, si anume ca ar fi fost adoptat de cuplul dictatorial: “Nu este adevarat”. Chiar daca n-o spune fatis, Valentin Ceausescu nu a fost de acord cu multe dintre excesele facute de familia sa. O buna bucata de timp a tineretii sale si-a petrecut-o la Londra, acolo unde a aprofundat studiile de fizica, incepute la facultatea din Bucuresti. In prezent lucreaza ca fizician la Institutul de la Magurele. In febra ce a urmat Revolutiei a fost si el inchis o perioada. “Daca ma voi hotari vreodata sa scriu o carte, am deja titlul: «Revolutia dupa gratii». Nu stiu cine de ce parte a gratiilor era”, a mai adaugat misterios.

Nicolae Ceausescu, intemeietor al echipei de fotbal CCA

 Valentin Ceausescu isi aminteste ca Nicolae Ceausescu a fost un simpatizant al Stelei. “Daca nu ma insel, a fost unul dintre intemeietorii CCA”. Totusi, fostul dictator urmarea rar meciurile de fotbal: “Poate se uita la televizor...”. Fotbalul nu era un subiect la zi in casa Ceausescu: “Oricum, ne vedeam rar, la cate o zi de nastere, si vorbeam prea putin de asta, iar Nicu (n.r. - fratele sau mai mic) nu era un mare pasionat. S-a implicat la Sportul mai mult prin natura obligatiilor profesionale”. Fiul cel mare al cuplului prezidential (foto) marturiseste ca nu mergea pe stadion la manifestatiile dedicate parintilor cand fostul 23 August devenea scena osanalelor de inspiratie asiatica: “Daca vedeam aceste manifestatii la televizor, il inchideam”.

“Daca as fi fost in Italia, nationala facea mai mult”

Unul dintre regretele lui Valentin Ceausescu (foto, in centru) ramane faptul ca nu a apucat sa insoteasca echipa nationala la “Coppa del Mondo” in 1990. “Daca as fi fost cu ea in Italia, am fi reusit mai mult. Armata aceea de impresari care roia prin cantonamentul lor i-a deconcentrat. Fotbalistilor nu le mai statea gandul decat la sumele ametitoare care se tot vehiculau. Pacat, am avut o echipa extraordinara, care putea sa obtina mai mult!”. Ceausescu a dezvaluit si faptul ca Lacatus si Hagi aveau oferte de la Bernard Tapie, patronul lui Marseille, inca dinainte de Revolutie, dar ca oricum s-ar fi retras din fotbal in 1990, indiferent de situatia politica.

“Steaua de atunci nu are legatura cu Steaua de azi”

 Valentin Ceausescu a refuzat sa se refere la cei care ii conduc in prezent pe fotbalistii ros-albastri. Totusi, a subliniat discrepantele existente intre cele doua perioade din existenta aceleiasi echipe.

Drumul printre amintirile pe care s-a asternut praful il relaxeaza pe interlocutor. Barierele de comunicare - ridicate de un om reticent la dialoguri cu presa - existente la inceput cad una cate una. Cum au sarbatorit la Sevilla, nebunia doborarii recordului de invincibilitate de catre Steaua, comanda de retragere de pe teren din ‘88 la finala de Cupa, gesturile lui Andone din ‘89 la acel Steaua - Dinamo 2-1. La toate, Valentin Ceausescu raspunde completandu-si vorbele cu gesturi largi, ce tradeaza implicare si pasiune.
Tonul devine rece si dezinteresat cand vine vorba despre ceea ce se petrece azi, dar urca din nou in momentele in care ne intoarcem in trecut. Valentin Ceausescu a avut ceva din entuziasmul omului care s-a trezit pus in fata unui cufar vechi in care au fost inghesuite momentele copilariei si clipele tineretii. La inceput, nu l-a recunoscut si a ezitat sa se apropie. Dar cand si-a dat seama despre ce este vorba, s-a metamorfozat dintr-un domn serios spre ursuz intr-un barbat volubil, chiar glumet. “Si cate ar mai fi fost de spus...”, e fraza pe care Valentin Ceausescu a aruncat-o dupa ce am convenit incheierea interviului. Un ghimpe lasat, mai in gluma, mai in serios de omul care, fara indoiala, mai are puse la pastrare amintiri de valoare. Pentru el, dar si pentru ceilalti.

PRO: Cum a fost la Sevilla?
VALENTIN: Imi amintesc ca inaintea meciului in cele trei zile cat am stat acolo, am vorbit foarte mult cu jucatorii. Le-am insuflat, cred eu, incredere si mai departe ei au jucat foarte bine, depasindu-si un adversar, cel putin teoretic, superior.

PRO: V-ati intalnit cu regele Spaniei?
VALENTIN: Eu nu am vazut meciul de la tribuna oficiala. Am stat cu fetele (n.r. - sotiile fotbalistilor) si la pauza a venit ambasadorul Romaniei in Spania pentru a ma chema in loja regelui. M-am dus, i-am spus “Buna ziua” si cand a inceput sa imi transmita mesaje pentru acasa, m-am scuzat si am mers la vestiare, unde ma asteptau baietii. Intotdeauna mergeam inainte de meci si la pauza la cabine sa vorbesc cu ei.

PRO: Cum ati sarbatorit acel succes?
VALENTIN: Fara prea mare fast. Baietii erau obositi dupa un meci de 120 de minute, caruia i s-a adaugat suspansul loviturilor de departajare. Am mers la hotel si cei de acolo ne-au asteptat cu sampanie. Am ramas cu impresia ca desi erau spanioli s-au bucurat ca am batut Barcelona, echipa care, in paranteza fie spus, avea pregatit un banchet gigantic in tot orasul. Cei de la hotelul nostru insa au tinut cu noi.

PRO: Ce ne puteti spune despre primele primite de stelisti? E adevarat ca i-ati ajutat sa aduca valuta in tara?
VALENTIN: Asta cu valuta e inventie. Prima lor a fost de 20.000 de lei din partea Ministerului de Finante, in conditiile in care Dinamo si Craiova primisera cate 80.000 de lei cu cativa ani inainte doar pentru ca se calificasera in semifinale. Un alt paradox al acelor vremuri.

PRO: S-a compensat cu celebrele ARO...
VALENTIN: Da. Armata a obtinut aprobari pentru cate un ARO si baietii cu initiativa din lot au avut grija sa le vanda inainte sa apuce macar sa le vada... Foarte bine au facut, pentru ca au luat si cate 200.000 de lei pentru o masina, chiar daca nu era noua. Si-au facut treaba cu ele!

PRO: A fost Lacatus (n.r.- foto) slabiciunea dumneavoastra?
VALENTIN: Da, dar incercam sa nu i-o arat. Era mai rebel si imi placea. Chiar si atunci imi spunea: «Abia astept sa plec de la Steaua sa va bat cu alta echipa». Ma amuza teribil si ii raspundeam ca deja el este Steaua.

PRO: Conducatorii de azi ai Stelei nu au aceeasi parere...
VALENTIN: Nu ma intereseaza. Oricum, Steaua de azi nu are nicio legatura cu Steaua de atunci.

PRO: Mai tineti cu Steaua?
VALENTIN: Cu Steaua din ‘86.

PRO: L-ati cunoscut pe Gigi Becali?
VALENTIN: Nu.

PRO: Ce parere aveti despre faptul ca la 20 de ani de la Sevilla...
VALENTIN: Nu am nicio parere. Pur si simplu, ceea ce se intampla acum nu ma intereseaza.

PRO: Era vorba de sarbatorirea unei performante de atunci.
VALENTIN: Am participat la acea sarbatoare, organizata la Corbeanca.

“Rednic si Sabau s-au luat dupa Andone, dar m-am facut ca nu-i vad”

PRO: Revenind inapoi in timp... Gestul obscen facut de Ioan Andone in directia dumneavoastra a ramas in memoria microbistilor din Romania drept unul fara precedent.
VALENTIN: Eu nu l-am vazut atunci, la stadion, pentru ca eram cu spatele. Bineinteles ca dupa aceea m-am uitat pe caseta si am observat un lucru despre care nu s-a mai pomenit. In afara lui Andone, si Sabau, si Rednic s-au manifestat la fel. I-am si spus lui Rednic de curand ca l-am vazut... Lui Sabau nu i-am mai zis nimic pentru ca stiu ca si atunci i-a fost rusine de ce a facut.

PRO: A intervenit Lacatus pentru a-l salva de suspendare pe Andone?
VALENTIN: Nu. In casa la Lacatus m-am vazut cu Andone, si el si-a cerut scuze... N-a mai fost nevoie de nicio interventie pentru ca nu a fost suspendat decat pentru ultimele etape. Oficial i s-au dat trei luni, dar oricum venea pauza competitionala. Generalii din Armata s-au plans membrilor Comitetului Central si cei de la Ministerul Sportului luasera in discutie o suspendare pe doi ani cu care oricum n-as fi fost de acord. Corect ar fi fost ca si Dinamo sa ii dea o pedeapsa simbolica, dar din pacate nu s-a intamplat asta pentru ca n-au vrut generalii de Securitate...

PRO: Cum va explicati totusi o asemenea iesire, care in acele vremuri avea si alte conotatii?
VALENTIN: La meciul acela, Dinamo avea prima de 100.000 de lei. O suma cu adevarat ametitoare, si probabil asta i-a determinat sa actioneze asa.

“Ma uit la oamenii de fotbal de azi ca la circ!”

PRO: A mai fost un moment tensionat in istoria confruntarilor stelisto-dinamoviste, cand dumneavoastra ati scos echipa de pe teren la o finala de Cupa a Romaniei.
VALENTIN: Am decis sa procedez asa pentru ca baietii de la Steaua se enervasera prea tare si nu puteam sa-i mai las in starea aia pe teren. Cand i-am facut semn lui Titi sa vina la mine, mai aveau putin si il linsau pe arbitrul de tusa, George Ionescu cred ca era... Si asa si-a luat saracul cateva picioare. In fine, nu mai conteaza faza in sine. Si acum eu zic ca n-a fost ofsaid. De altfel, arbitrul a ridicat fanionul la un minut dupa ce se inscrisese. Cert e ca nu se mai putea continua. Si vorbisem inainte sa fie un meci linistit... Noi luaseram campionatul deja, asa ca ar fi trebuit sa asistam la un spectacol.

PRO: A fost unul dintre putinele momente cand v-ati exteriorizat...
VALENTIN: De felul meu eram si sunt un tip calm, dar cel mai tare m-am enervat cand au venit oficialii dinamovisti la noi la cabine si ne-au cerut sa revenim pe teren sa luam Cupa. Am izbucnit si le-am spus: “Lasati-o incolo de treaba! Acum hotarati si rezultatul! Ba e 1-1, ba e 2-1, dupa cum vreti voi!”.

PRO: Pana la urma ati pierdut cu 3-0 la masa verde si, ulterior, s-a decis neacordarea trofeului.
VALENTIN: Nici nu mai conta. Nu m-am opus deciziei luate de Angelescu (n.r. - presedintele FRF din acea vreme) si, mai mult, am incercat sa intervin sa nu fie suspendat nici tusierul care a gresit. Ba imi amintesc ca, din exces de zel, au vrut sa-l suspende si pe asistentul de pe cealalta parte.

PRO: Acum regretati acea iesire?
VALENTIN: Regretam daca nu ii scoteam de pe teren.
PRO: Seria aceea de meciuri fara infrangeri, felul cum se castiga “Gheata de aur” par acum exagerari date de orgolii duse la extrem.
VALENTIN: Despre “Gheata de aur” nu pot sa vorbesc eu, pentru ca jucatorii de la Dinamo erau candidati pana s-a decis desfiintarea acestui trofeu.

PRO: Dar despre recordul de invincibilitate al Stelei?
VALENTIN: Imi amintesc de un meci, parca la Oradea, in care arbitrul de atunci a prelungit putin meciul. Nu am fost la acel joc, dar stiu ca a fost ceva necurat. Ba chiar fusese o intreaga istorie inaintea partidei, ca oradenii or sa stea cuminti, ca sunt de-ai nostri, echipe infratite... Pana la urma n-a fost deloc asa si s-a ajuns la prelungirea meciului, lucru care nu era uzual in acea vreme.

PRO: Despre fuga lui Belodedici ce ne puteti spune? A afectat imaginea Stelei?
VALENTIN: A afectat in primul rand forta noastra de joc. A ramas o enigma pentru mine, dar din cate am mai vorbit cu Belo mai tarziu, i se promisese ca o sa ajunga sa joace in campionatul italian.

PRO: N-as incheia discutia fara sa ne referim putin la ceea ce se intampla azi. Vorbeati despre faptul ca in anii aceia oamenii de fotbal nu erau in regula. Cei de azi cum sunt?
VALENTIN: Nu stiu daca ii pot numi oameni de fotbal. E foarte urat ca stau toata ziua pe la posturile de televiziune si se cearta incontinuu. Atunci cand nimeresc din greseala pe vreun canal tv, ma uit la ei ca la circ.

PRO: Se face mare tam-tam pe faptul ca in acest final de campionat se premiaza adversarele echipelor care se bat pentru titlu si retrogradare.
VALENTIN: Si atunci cand eram eu la Steaua se facea asta. Numai ca atunci nu se promiteau bani. Se mergea la adversarii nostri cu televizoare, casetofoane ca sa ne ia un punct, nu ca sa ne bata... Dar nu era o problema pentru noi. Pentru ei era mai greu, ca trebuiau sa le transporte dintr-un oras in altul...

PRO: Anul acesta, fotbalul romanesc a mai scos capul in Europa.
VALENTIN: Este un lucru imbucurator.

PRO: Totusi, echipa nationala nu s-a mai calificat de ceva timp la un turneu final.
VALENTIN: E greu atat timp cat sunt foarte multe alte preocupari. Bani, masini si femei! Cum sa se ajunga la performanta? Uitati-va la... nu vreau sa dau nume!

Ienei si Bölöni: “Bine ca am batut ungurii!”

Patronul spiritual al Stelei din perioada de glorie isi aminteste de momentele amuzante traite in anturajul unui grup restrans si foarte unit. “Ganditi-va ca am rezistat unor campanii europene cu un lot de 16 jucatori!”. Cea mai hazlie intamplare s-a petrecut dupa ce Steaua a eliminat pe Honved Budapesta: “Bölöni (n.r. - foto), care nu reusise o partida prea buna in tur, a venit la mine la finalul jocului de la Bucuresti si mi-a marturisit ca se bucura enorm ca am invins, mai ales ca el marcase un gol. Poanta serii a zis-o Ienei: «Bine ca i-am batut pe ungurii astia!»“.

Nici atunci nu-l interesa presa

Fiul fostului dictator marturiseste ca nu a observat faptul ca a doua zi dupa Sevilla singurul ziar de sport al vremii era sufocat de propaganda comunista: “Citeam destul de rar si selectiv Sportul. Ma uitam la cronica meciului pe care il vazusem sa observ daca ziaristul respectiv reda fidel ce s-a intamplat pe teren”. Valentin Ceausescu s-a implicat oarecum in mass-media romaneasca la finala din 1989, atunci cand a fortat ridicarea suspendarii pe care comentatorul TVR Cristian Topescu o primise in 1983 din partea fostului prim-ministru Constantin Dascalescu din cauza ca ziaristul afirmase ca jucatorii trecuti de o anumita varsta trebuie sa fie lasati sa evolueze in strainatate. “Lacatus si baietii de la Steaua m-au rugat sa intervin”.

Mandru ca Steaua a facut furori in Europa

In afara momentului Sevilla in era Ceausescu, Steaua a mai disputat trei finale. “Cand s-a jucat Supercupa, eram suparat pe echipa, nu imi amintesc de ce, si am mers la meci in ultimul moment. Mi-a trecut dupa ce am batut pe Dinamo Kiev!” Celelalte doua, cea a Cupei Intercontinentale si inca o finala a CCE, au fost pierdute. “La Tokyo, echipa a jucat bine si merita sa castige”. Contra Milanului insa, in 1989, Steaua a cedat fara drept de apel, 0-4: “Baietii mi-au dat senzatia atunci ca s-au multumit cu faptul ca au ajuns pana acolo. Au acuzat o pauza de o saptamana avuta inaintea acestui joc. Oricum, am intalnit o echipa fantastica. Sa nu uitam ca in 1990 Steaua a fost declarata cea mai buna echipa europeana din ultimii cinci ani.”.

Ienei-Iordanescu, un cuplu ideal

Superlativele lui Valentin Ceausescu in materie de jucatori, antrenori si conducatori sunt de la Steaua. “Ca jucator, cel mai mult mi-a placut Lita Dumitru. Dar nu pot sa nu-i amintesc pe Tudorel Stoica si Bölöni”. Tehnicienii preferati? “Ienei si Iordanescu faceau o echipa grozava. Puiu era cu batul, nea Imi cu vorba buna”. Intrebat daca le dadea sfaturi, asa cum mai fac conducatorii de azi, el isi aminteste ca vorbea ore in sir cu Iordanescu: “Oricum o faceam degeaba, ca tot ceea ce voia el facea. Laca imi spunea chiar ca trebuie sa ii spun invers daca imi doresc neaparat ca Puiu sa procedeze asa cum credeam eu de cuviinta”. Ceausescu a tinut sa sublinieze si aportul pe care colonelul Gavrila si profesorul Florentin Marinescu l-au avut in obtinerea performantelor Stelei.

Singura greseala a “Sfinxului”

Ceausescu vorbeste numai laudativ despre fostul conducator al ros-albastrilor, Ion Alecsandrescu (foto, in dreapta). Provocat, el a gasit totusi o eroare facuta de cel supranumit “Sfinxul”. “In anul urmator castigarii Cupei, Steaua avea dreptul sa opteze pentru a juca in primul tur sau pentru a trece direct in turul II. Cand a plecat la tragerea la sorti, i-am spus sa aleaga sa jucam, pentru ca aveam vreo trei jucatori suspendati, care, astfel, si-ar fi ispasit pedeapsa. Nu m-a ascultat, am mers in turul II si am jucat cu Anderlecht.”

Interviul a fost realizat de Dan Filoti, redactor-sef adjunct la cotidianul ProSport
Data: Marti ,30 mai 2006
Sursa: Evenimentul Zilei via ziare.ro